Gândurile lui Cristoiu: Tot ce era civilizaţie, politeţe, solidaritate, de fapt, a fost o spoială

Prezentăm princupalele concluzii ale jurnalistului şi publicistului Ion Cristoiu:

<Să trăiţi conaşule, stăm în case>

“Prima lecţie de viaţă care se desfăşoară în ultimele zile este că românii au tras concluzia că străvechiul nostru obicei moldo-valah, anume de a zice <da, da> la ce spun autorităţile şi a face ce vrem noi, a funcţionat şi în aceste zile. Ca de atâtea ori în istoria României, românii au zis <da, să trăiţi conaşule, stăm în case>. Nu stă niciunul. Deci acea duplicitate uluitoare care ne-a ajutat să supravieţuim şi sub turci, şi sub ruşi şi sub Ceauşescu, funcţionează din plin acum. Adică românii nu contestă, sunt de acord să li se taie şi capetele. Zic < a, nu-i nimic. E un ordin, ne taie capetele, lasă că ne aranjăm noi în aşa fel încât să rămânem cu capetele întregi>”.

Pentru români e de ajuns un minim de pericol ca să uite de libertate

“A doua lecţie de viaţă, ca să devin serios, această perioadă care se va prelungi, a arătat că pentru români e de ajuns un minim de pericol ca să uite de libertate. Eu cred că se confirmă ipotezele cercetătorilor, printre ei mă număr şi eu, şi anume că în decembrie 89 nu a fost o revoltă împotriva constrângerilor dictatoriale, românii nu au fost deranjaţi, ei au fost împotriva constrângerilor economice. O învăţătură pe care o putem trage în legătură cu cetăţenii noştri e că democraţia, drepturile omului, Libertatea cu l mare, care se scria pe ziduri până nu demult, e, de fapt o fandoseală (…) Aveam impresia după 30 de ani că românii au conştiinţa drepturilor civice”.

Să scoatem din vocabular <aşa ceva nu se poate întâmpla>

“A treia lecţie omenească este că de acum încolo să scoatem din vocabular <aşa ceva nu se poate întâmpla>. Uite că s-a întâmplat, uite că oamenii stau în case, uite că pare că nu se mai termină această criză. Dacă acum un an, în decembrie, vedeam un film ştiinţifico-fantastic despre coronavirus, ziceam < aa, invenţie>. Nu, uite că a fost posibil”.

Omului i s-a mai tăiat din vanitatea lui de a fi cuceritor al cosmosului şi stăpânul lumii
“O a patra lecţie e că am ascultat la radio o discuţie despre cum vom coloniza noi planeta Marte. Am râs de m-am stricat. Haide mă, mă luaţi peste picior? Adică a venit unul coronavirus şi nu sunt măşti, nu sunt medicamente, nu sunt ventilatoare, nu se face un vaccin cât mai repede şi voi vreţi să colonizaţi planeta Marte? Haideţi să fim serioşi. (…) Deci omului i s-a mai tăiat din vanitatea lui de a fi cuceritor al cosmosului şi stăpânul lumii. Şi coronavirusul ăsta face parte din lume. Păi, deocamdată, stăpânul lumii e virusul, nu omul”.

Părinţii i-au descoperit pe copii, copiii au descoperit uneori ce proşti sunt părinţii

“Cred că pentru familie au fost momente de încercare, Viaţa în cuplu, mai ales acolo unde nu sunt vile, peste tot s-a supus verificărilor. Cred că vor fi multe despărţiri după această perioadă şi ar şi trebui să fie pentru că dacă această perioadă a dovedit că un cuplu nu se înţelege, în sensul că sunt disensiuni majore şi viaţa a fost un infern. Nu are rost să mai continue pentru că e limpede că nu se potrivesc. Părinţii i-au descoperit pe copii, copiii au descoperit uneori ce proşti sunt părinţii. Din punctul acesta de vedere cred că e un lucru pozitiv. Copiii s-au obişnuit să stea şi cu părinţii, distanţarea socială a scos din joc prietenii, colegii şi toată atenţia copilului s-a îndreptat către părinţi”.

Tot ce era civilizaţie, politeţe, solidaritate, ajutor, grijă pentru ceilalţi, de fapt a fost o spoială. În esenţă, omul rămâne omul primitiv

“S-a dovedit că termeni gen solidaritate, apropiere între oameni sunt termeni fantezişti. A fost o perioadă în care oamenii au fugit unii de alţii, în care statele s-au dovedit sălbatice, egoiste. Şi oamenii s-au dovedit egoişti în momentele în care s-a lăsat impresia că nu mai sunt alimente. Ca să închei, tot ce era civilizaţie, politeţe, solidaritate, ajutor, grijă pentru ceilalţi, de fapt a fost o spoială. În esenţă, omul rămâne omul primitiv rămâne omul marilor nevoi, de a trăi, de a se hrăni”.

Biserica Ortodoxă este supusă statului
“Una dintre concluziile acestor zile este destul de gravă şi în legătură cu credinţa. Încălcarea canoanelor bisericeşti, faptul că ierahia bisericească a fost de acord cu toate restricţiile impuse de stat arată că în continuare Biserica Ortodoxă, chiar spre deosebire cea catolică, este supusă statulu. Niu cred că dacă s-ar fi interzis acest acces la biserică s-ar fi dus vreun enoriaş”.