COM: Din botezul de campanie al uninominalului va răsări un parlament stângaci

Abia scăpaţi din simplicitatea apăsătoare a partidului unic şi năuciţi de preaplinul politic, mai copios decât o recoltă de salată, păream să ne fi găsit, în cele din urmă un fel de echilibru în resemnarea de a alege liste de partid.

Liste - umbrele de sub care răsăreau câte două-trei figuri mai cu anvergură, acompaniate de cei mulţi şi cenuşii, ca să dea o iluzie a şanselor nu egale, dar măcar deschise. Inevitabil, vremurile s-au mai schimbat şi în succesiunea anotimpurilor politice a sosit şi cel în care de sub umbrele să răsară cei mulţi şi cenuşii. Departe de felul în care mi-l amintesc pe acel parlamentar britanic: nu prea arătos, calm şi cu vorba măsurată. Care impunea.

Din campania electorală care se încheie pe nesimţite, se reţine abundenţa vizuală, dar nu se ţin minte oamenii. Deşi ţipă dintr-o dezordine de imagini mici şi panouri uriaşe (după posibilităţi). Sunt doar culori vii de fundal pentru personaje care aspiră spre Parlament fără să exprime mare lucru. Din experienţa plimbatului agale printre afişe te alegi cu o impresie finală melancolică: par la fel. Serbezi şi sugerând, uneori, o prosperitate de prost gust.

Din campania electorală care se termină de parcă nu ar fi fost, se ţine minte sărăcia de idei. O radicalizare care acoperă o jenantă lipsă de conţinut. Totul a fost redus la antagonismele originare: bunii-răii, albii-negrii, îngerii-ticăloşii. La îndemână şi care se asortează atât cu amatorismul celor mai mulţi dintre candidaţi, cât şi cu suficienţa celor mai încercaţi. Primii îşi fac astfel o ucenicie mediocră, cei din urmă - mai puţin diletanţi - au ocazia să se arate brusc învioraţi şi combativi. În fond, ambalajul contează.

Unul dintre efectele uninominalului - aşa cum l-au conceput românii - este că în locul figurilor noi promiţătoare, readuce pe firmament o constelaţie de steluţe de a căror contemplare ne-am cam plictisit şi, mai rău, de feţe reşapate, cărora disperarea partidelor de a acoperi oferta larga le-a dat o nesperată şansă de a bântui pe covoarele moi ale Parlamentului.

În aceste împrejurări şi în lipsă de altceva, nu a fost de mirare că în timpul campaniei electorale cei mai şi cei mai au rămas tot liderii de partide pe care găselniţa numită "candidaţi de premier" i-a făcut să fie adevăratele vedete. Într-o răsturnare a oglinzilor puterii, care face din Guvern viitorul loc al marilor decizii.

După cum o altă găselniţă, picată la ţanc, a fost mutarea centrului de interes spre probleme, provocări, ameninţări actuale, faţă de care chestiunile arzătoare precum adusul metroului în Ferentari sau scărmăneala din parcuri între muze blonde şi brune sunt numai pământ de flori. De exemplu, dreapta s-a luptat cu stânga şi toată lumea s-a făcut că se luptă cu ceea ce numim generic "criza".

"Criza" definită în fel şi chip, care a folosit ca pretext, justificare, motivaţie şi muniţie de război. De fapt, reperul la care s-a raportat campania a fost "criza" şi bobârnacele pe care le dă acestei ţări norocoase. Sub imperiul unor asemenea înghionteli, candidaţii şi liderii politici s-au redescoperit mai buni, mai responsabili şi modeşti servanţi ai interesului naţional. Marile ambiţii personale, ipocriziile dibaci mascate s-au aliniat la reverenţe pentru nevoile ţării. Care sunt suverane.

Un fost suveran ar României, azi un domn venerabil, întors acasă, spunea cu un umor laconic, cum numai regii pot avea, despre cum e istoria noastră: "Din bucluc iese ceva".

Din bucluc va ieşi şi Parlamentul de decembrie. Un parlament stângaci, pentru că va fi populat cu mulţi începători. Poate măcar zelul neofit îi va face să nu doarmă în bănci şi îi va îmboldi să înveţe. Ceea ce poate fi, până la urmă, o evoluţie.

Material realizat de Indira Crasnea, indira@mediafax.ro.