Tribunalul Bucureşti: Stăruinţa infracţională dă convingerea că Vîntu nu are consideraţie faţă de ordinea socială

Tribunalul Bucureşti critică decizia judecătorului fondului (de la Judecătoria sectorului 5) de respingere a propunerii de arestare preventivă, dspre care susţine că se întemeiază pe atribuirea unor semnificaţii eronate acţiunilor şi declaraţiilor inculpaţilor (Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar-n.r.) şi ale părţii vătămate.

"Din probele administrate până în prezent în această fază a urmăririi penale rezultă suficiente indicii că inculpaţii V.S.O. şi I.I.C.au constrâns partea vătămată G.S. (Ghiţă Sebastian) să adopte o conduită pe care acesta nu ar fi acceptat-o în lipsa ameninţărilor ce i-au fost adresate, şi care i-ar fi adus un prejudiciu patrimonial, şi un beneficiu corespunzător, dobândit în mod injust, pentru inculpaţi".

Contextul în care au fost săvârşite faptele are o legătură cu încheierea "contractului pentru servicii de consultanţă şi management strategic şi asigurarea resurselor de finanţare ale activităţii" între SC Realitatea Media SA şi SC Asesoft SA la data de 24 octombrie 2011. Inculpatul Vîntu a asistat la semnarea contractului, fiind în mod indirect implicat în activitatea SC Realitatea Media SA iar partea vătămată Ghiţă, administratorul SC Asesoft SA, a preluat în urma acestui contract finanţarea şi managementul posturilor de radio şi de televiziune ale societăţii menţionate. În baza acestui contract, SC Asesoft SA a achitat cheltuielile curente ale SC Realitatea SA, suma totală investită fiind estimată de partea vătămată la aproximativ zece milioane de euro.

În acest context, începând cu luna decembrie 2010 inculpatul Vîntu a generat unele neînţelegeri cu aceasta referitoare la aspectele editoriale ale televiziunii, la un contract de închiriere sau la alte clauze din contract, notează TB.

Evident aceste aspecte descrise nu intră în conţinutul material al infracţiunii de şantaj, astfel încât referirile din cuprinsul încheierii la imposibilitatea de a asimila presiunile inculpaţilor asupra părţii vătămate din această perioadă unor ameninţări sunt lipsite de relevanţă, raportat la obiectul cauzei, subliniază TB.

Faptic, inculpatul Vîntu a manipulat în interesul său un litigiu civil în care se solicitase evacuarea SC Realitatea SA din spaţiile aflate în Casa Presei Libere pentru a motiva pretenţiile şi ameninţările adresate lui Ghiţă.

"Surprinzător, pe tot parcursul motivării se acordă atenţie numai poziţiei inculpaţilor, iar argumentele procurorului întemeiate pe probele administrate sunt folosite doar pentru a afirma absenţa elementelor pertinente şi plauzibile din relatarea părţii vătămate. Prin această abordare, banalizează urmările deosebit de grave produse prin aceste fapte care îngrădesc libertatea de voinţă a victimei, care nesocotesc reguli elementare de convieţuire socială. Argumentele, lipsite de analiza faptei şi urmărilor creează sentimentul că dacă există un raport contractual între părţi, orice infracţiune de ameninţare cu moartea, făcute sub constrângerea acesteia de a da, a face nu sunt reale sau serioase, căci au legătură cu acea relaţie", arată TB.

Astfel, prin această abordare, susţine tribunalul, practic se atribuie şantajului caracteristica unui fenomen acceptat şi se sugerează societăţii că şantajul, dacă se petrece între parteneri contractuali, nu este plauzibil.

Analiza concretă a cauzei anterior dezvoltată demonstrează că există indicii rezonabile care să conducă la concluzia că pericolul întregului ansamblu faptic al cauzei are în acest moment valenţe sporite şi justifică măsura arestării preventive datorită consecinţelor produse şi persoanei inculpaţilor.

Prin raportare, la complexitatea cauzei, cercetările penale efectuate până în acest moment au cristalizat sub aspect probator, cu suficientă rezonabilitate, actele infracţionale comise de inculpaţi. Pericolul concret are o existenţă legată de timp, iar probele administrate în interval de aproximativ 15 zile, de la sesizare, demonstrează că lezarea ordinii de drept este actuală , faţă de momentul faptei, în raport cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor (ameninţarea asupra părţii vătămate, rezultată din sesizare era serioasă iar organele judiciare au efectuat acte de cercetare şi au administrat probe cu celeritate pentru a evita o eventual producere a unei consecinţe grave asupra părţii vătămate, familiei sale).

Într-un asemenea caz, probele care dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică sunt chiar indiciile temeinice din care rezultă că faptele de şantaj au produs consecinţe de o gravitate accentuată. Prin ele însele acestea declanşează reacţii de nemulţumire victimei, dar chiar şi altor segmente de populaţie şi poate crea tentaţia pentru alţii să-şi facă singuri dreptate, în raport cu forţa de intimidare, de care dispun sau pe care şi-o pot procura, de forţa pe care o au să preseze pentru obţinerea unui avantaj ilicit prin ameninţare.

Legiuitorul a lăsat judecătorului dreptul de a aprecia asupra pericolului social.

"În cazul inculpatului V.S.O., pericolul concret pentru ordinea publică s-a accentuat şi nu se află acum doar la nivel de apreciere a comportamentului său viitor. Inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune, deşi se află sub rigorile măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, în cauza aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti. A trecut peste consecinţele măsurii, a înfrânt aceste consecinţe şi a revenit în câmpul infracţional. Măsura obligării de a nu părăsi ţara a fost calificată drept suficientă pentru ca inculpatul să se abţină de la repetarea infracţiunilor în acea cauză în care este cercetat. Dar inculpatul, constatând că măsura nu este riguroasă, că nu există nici un pericol să suporte consecinţele încălcării legii a comis o altă infracţiune. Stăruinţa infracţională sedimentează convingerea că inculpatul nu are consideraţie pentru normele sociale, pentru ordinea socială, ci duce o luptă continuă cu legea pentru că a constatat că poate învinge. Prin atitudinea procesuală inculpatul încearcă să ofere piste false cu privire raporturile sale cu partea vătămată", explică TB.

Examinând recursul declarat, atât prins prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind întemeiată.

În 29 aprilie, Sorin Ovidiu Vîntu şi Ion Ilie Cezar, acuzaţi de şantajarea lui Sebastian Ghiţă, au fost arestaţi preventiv pentru 29 de zile, Tribunalul Bucureşti admiţând recursul procurorilor faţă de decizia de cercetare a lor în libertate, dată în 21 apirlie de către un judcdător al Judecătoriei scetorului 5.