O carte pe zi: „Seniorul” de Viorel Dianu

„Romanul transfigurează vârsta bătrâneţii cu pregenanţă şi mulţi se vor recunoaşte în situaţii narate” - spune un personaj despre cartea care descrie procesul scrierii unei cărţi.

210 afișări
Imaginea articolului O carte pe zi: „Seniorul” de Viorel Dianu

Vorel Dianu s-a născut în 1944, a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, a fost profesor de limba română într-un sat, apoi în Slatina. A debutat cu poezie în 1970 şi cu proză în 1971. A publicat destul de mult, mai ales proză scurtă şi romane.

În romanul de faţă, cum sugerează şi titlul, personajele sunt seniori, adică pensionari - un cuplu, Alexandru şi Caterina Cezianu, prezentat într-o succesiune de întâmplări banale (un vag motiv pentru care unii cititori ar putea să nu fie atraşi de roman). Dar Viorel Dianu are o mare calitate – urmăreşte cu voluptate banalitatea zilelor.

Cum Alexandru Cezianu are vocaţie de scriitor, se apucă să scrie despre aceste banalităţi.

O carte care se va chema „Polifoniile senectuţii”.

Despre scrierea cărţii discută cu consoarta sa („Alexandru asculta, asculta… Trăia clipe de graţie. Se rosteau, desigur, şi cuvinte mari, dar ele consunau cu contextul. Ceea ce îl copleşea însă era prietenia pe care i-o manifestau aceşti oameni”).

Reuşeşte să scrie romanul şi să-l lanseze, unde mulţi prieteni, scriitori, cunoştinţe vor vorbi despre el: „Romanul transfigurează vârsta bătrâneţii cu pregenanţă şi mulţi se vor recunoaşte în situaţii narate”.

„Polifoniile senectuţii e o carte a vârstei serenisime, care nu-i preocupă îndeobşte pe scriitorii de astăzi, considerându-se că tinereţea şi maturitatea, ca vârste plenare, susţin o acţiune mai dinamică şi trebuie să prevaleze. Bătrâneţea e contemplativă, corect. Tinereţea şi maturitatea sunt frumoase, dar senectutea e bogată, fiindcă a acumulat tot prisosul vieţii. Şi e generoasă. La bătrâneţe nu mai ai nevoie de nimic, dăruieşti totul”.

„Alexandru Cezianu detectează şi descrie toate faţetele bătrâneţii şi le preschimbă în podoabe rare. Romanul e polifonic, un roman care rămâne”. Alexandru Cezianu „asculta, asculta… şi trăia clipe de graţie”.

Probabil Viorel Dianu a gândit că aşa se va vorbi şi despre romanul său. Şi foarte probabil, mulţi scriitori gândesc la fel despre cărţile lor.

Viorel Dianu – Seniorul. Editura Junimea, colecţia Ficţiune şi infanterie. 241 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici