O carte pe zi; „Har/Jar. Phoenix”

Materialul publicat atunci cuprindea interviuri cu 21 de personalităţi culturale, membri ai formaţiei Phoenix, din perioada 1962-1989, şi ai ecosistemului Phoenix, plus 80 de pagini de inserturi grafice din Arhivele Securităţii, deţinute de CNSAS.

„Phoenix. Har/Jar” reuneşte membrii formaţiei din perioada de dinaintea plecării din ţară din 1977 şi punctează momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariţii din 1962 sub numele de „Sfinţii”, până în prezent, povestind, în premieră, întâmplările prin care au trecut în ţară, relaţia cu Securitatea, momentele în care au hotărât să fugă din România şi cum au reuşit s-o facă, dar şi viaţa pe care au dus-o peste hotare înainte şi după Revoluţia din ’89. Din ianuarie filmul poate fi văzut şi pe marile ecrane din Bucureşti şi din ţară.

„Este un film despre oameni, nu despre muzică. Oameni frumoşi cu orgolii mari, bătrâni cu suflet de copil. Stăpânii României, la un moment dat. Cu o viaţă plină de întâmplări urâte şi frumoase, vesele şi triste. În 60 de ani au trecut prin multe. Eu îmi închipui formaţia ca pe un vagon regal într-o gară regală. Mulţi urcă şi mulţi coboară. Sunt locuri de primă clasă şi locuri la economic, clasa a doua. Conductor e doar unul.”

Textele prezentate în carte conţin transcrierea integrală a interviurilor realizate de Cornel Mihalache şi Claudia Nedelcu Duca (producătorul filmului) în studiourile TVR şi în alte locaţii din ţară şi străinătate. La sfârşitul fiecărui interviu din carte sunt inserate coduri QR care, prin scanare, deschid documente video, conţinând fragmente inedite neincluse în filmul realizat de Televiziunea Română.

Cartea a fost lansată pe 8 decembrie, la Standul TVR din cadrul Târgului de carte Gaudeamus.

„Căutarea identităţii a constituit o permanenţă a formaţiei Phoenix - scrie Costel Postolache în Cuvântul înainte. Faza maturităţii a reprezentat-o autoasumarea calităţii spirituale de român. (...) Creaţia lor nu mai ţine de cultura rock, ci pur şi simplu de cultură. Şi în mod esenţial de cultura românească. Phoenix a creat muzică în spiritul folclorului, mergând până la rădăcinile cele mai adânci ale spiritualităţii noastre. (...) Muzica Phoenix a devenit modernă valorificând, asemeni tuturor marilor creatori ai artei contemporane, moştenirea arhaică, populară, ritmurile subterane, vitale, ale supravieţuirii unui popor. (...) Muzica Phoenix defineşte un spirit şi un spaţiu. Întâlnirea norocoasă cu mari scriitori, mari poeţi, a prilejuit conjuncţia cu capodopera.”

Iată că, practic la o lună după prima ediţie, epuizată, fapt rar la noi, a apărut a o doua, revăzută şi întregită, care autorului acestor rânduri, cel puţin, îi schimbă radical opiniile. A fost găsit şi intervievat încă un membru al formaţiei, dintre cei ultimi sosiţi, plecat şi el demult din ţară, la un moment dat nu se mai auzise nimic despre el, se credea că nu mai e în viaţă – Erlend Krauser. Era cu vreo zece ani mai tânăr decât ceilalţi, învăţase chitara de la Nicu Covaci, s-a alăturat trupei când începuse declinul, prin 1973. „După ce am plecat din ţară, s-a stins, după părerea mea flacăra. De atunci, tot ce am auzit şi ce am văzut şi la ce am participat şi eu, n-a mai fost la acelaşi nivel spiritual şi nici muzical. N-a mai avut tăria aia pe care o avusese Phoenix din anii de aur. Cred că nimeni nu a ştiut ce să facă mai bine, că ne-am străduit. În Vest, n-a interesat pe nimeni. Iar ce e acum nu mai are legătură cu trupa Phoenix, cu nucleul ăla greu. Din privinţă spirituală, asta nu poţi să o creezi, asta vine sau nu vine. Cred că a fost şi o luptă împotriva unui sistem, a fost o rebeliune, într-un fel, şi rebeliunea este foarte creativă din punct de vedere spiritual. Ai o forţă din asta în tine, care nu se stinge. După aceea, când am ieşit noi în libertate, nici spiritul nu a fost de partea trupei, nici rebeliunea.” Citiţi acest cel mai recent şi admirabil interviu, al celui mai tânăr fost membru şi veţi înţelege ce s-a întâmplat cu Phoenix şi – simultan – de ce atâtea păreri nu diferite, ci contrare sunt despre cele petrecute în urmă cu şaizeci de ani.

La momentul publicării cărţii, nimeni nu ştia dacă va avea loc un concert Phoenix 60 sau dacă membrii generaţiei de platină se vor mai reuni vreodată; nici acum nu se ştie. Dar, în această carte, aceştia sunt împreună pentru totdeauna. Cu această a doua ediţie, chiar toţi.

TVR – Har/Jar. Phoenix. Ediţia a doua, cartonată, revăzută şi adăugită, îngrijită de Cornel Mihalache, Claudia Nedelea Duca şi Costel Postolache. Editura Integral, colecţia Phoenix. 489 pag + 80 pag inserturi grafice CNSAS.