- Home
- Editorialiștii
- (29.09.2022, 07:19)
- Gabriela Antoniu
- Home
- Politic
- Economic
- Social
- Externe
- Sănătate
- Sport
- Life-Inedit
- Meteo
- Healthcare Trends
- Economia digitală
- Angajat în România
- Ieși pe plus
- Video
Ion Cristoiu: O fi azi vreun politician care se răzbună pe colegii de partid sau pe colegii de guvern, scriind despre ei, noaptea, în Jurnal, fără ca respectivii să ştie?
- Ion Cristoiu: Ca şi în cazul capodoperelor lui Alexander Soljeniţ în romanul lui Vasili Grossman e redus, prin stîlcire tendenţioasă, la un articol anticomunist de gazetă. E însă Viaţă şi destin cartea unui anticomunist sau, măcar a unui antistalinist? Nici vorbă. Ca şi opera lui Soljeniţîn, romanul lui Vasili Grossman e creaţia unui rus.
- Ion Cristoiu: Revoluţia trecerii la alfabetul latin iniţiată de Kemal Ataturk, a fost mult înlesnită şi de numărul uriaş de analfabeţi ai Turciei. Dacă Turcia ar fi fost o ţară cu un nivel de şcolarizare cît de cît serios, cetăţenii ar fi întîmpinat dificultăţi uriaşe în renunţarea la obişnuinţa de a scrie cu caractere arabe (intrată în sînge) în favoarea altei obişnuinţe.
- Ion Cristoiu: Contemporanii lui C. Argetoianu se frecau de acest potlogar al politicii româneşti, se războiau sau se aliau cu el, îl lăudau sau îl înjurau, fără a bănui o clipă că, întors acasă, respectivul se răzbuna caricaturizîndu-i în jurnal. Jurnal, care avea să fie publicat abia după aproape 4 decenii de la moartea sa în închisorile comuniste.
1914 afișări
Ion Cristoiu: O fi azi vreun politician care se răzbună pe colegii de partid sau pe colegii de guvern, scriind despre ei, noaptea, în Jurnal, fără ca respectivii să ştie?
1. Dibuind că-i vorba şi de Stalingrad, am luat din grămada de cărţi aflate în stand by lîngă masa de lucru, pentru momentul cînd mă voi decide să întreprind ceva concret (să le găsesc un loc pe rafturi!), Viaţă şi destin, capodopera lui Vasili Grossman şi m-am apucat de citit.
După cum m-am aşteptat, nenorocirea n-a întîrziat să vină.
Lectura din interes a devenit, după cîteva pagini, lectură din pasiune, din patimă chiar.
ULTIMELE ȘTIRI
-
Războiul pentru dezvoltarea Inteligenței Artificiale a început. Apple recrutează zeci de experți de la Google pentru a-și extinde divizia de A.I.
-
Situaţie de urgenţă la Slănic. Craterul apărut în oraş - autorităţile din Prahova vor să facă noi evacuări ale populaţiei
-
Războiul din Ucraina, ziua 799. SUA acuză Rusia că foloseşte arme chimice / Replica Moscovei / Oraş pârjolit de ruşi în estul Ucrainei: doar turla bisericii a rămas intactă / Ne îndreptăm spre un război Rusia-NATO?
-
Elveţia a invitat peste 160 de ţări la conferinţa pentru pace în Ucraina. Rusia nu este pe listă
Înaintarea rapidă în lectură îmi dă posibilitatea unor prime concluzii, chiar dacă aproximări.
Prin numărul însemnat al locurilor şi personajelor, prin imensitatea spaţiului cuprins de privirea naratorului, Viaţă şi destin e un roman de cea mai limpede factură tolstoiană.
Varianta românească reproduce pe copertă aprecieri cu iz publicitar, găsite şi preluate din cronicile ivite în Occident. Ca şi în cazul capodoperelor lui Alexander Soljeniţîn romanul lui Vasili Grossman e redus, prin stîlcire tendenţioasă, la un articol anticomunist de gazetă.
E însă Viaţă şi destin cartea unui anticomunist sau, măcar a unui antistalinist?
Nici vorbă.
Ca şi opera lui Soljeniţîn romanul lui Vasili Grossman e creaţia unui rus.
Petrecut în cel de-al Doilea Război Mondial, mai precis în timpul bătăliei de la Stalingrad, romanul, scris înainte de 1989, atacă abuzurile şi crimele staliniste, dezbate naţionalismul velicorus al comuniştilor, dar mai ales, demască aroganţa şi dispreţul nomenclaturii staliniste faţă de Poporul pe care pretindea că-l reprezintă.
Cu toate acestea, dincolo de denunţarea stalinismului, de demascarea vieţii de Lume înaltă a nomenclaturii, romanul lui Vasili Grossman dă seamă de orgoliul mesianic al ruşilor.
2. Ionuţ Cojocaru, un tînăr despre care am scris ca despre un excelent cunoscător al Turciei, îmi aduce la bibliotecă volumul său, proaspăt apărut la editura Cetatea de scaun, „România şi Turcia. Actori importanţi în sistemul de relaţii interbelice (1918-1940)”.
După un obicei dobîndit în urma unui sfat primit de la regretatul Stelian Moţiu (cînd faci rost de o carte, frunzăreşte-o măcar, pentru a şti ce-ai pus în bibliotecă) mă uit peste ea.
Teza de doctorat a unui tînăr care, ştiind turceşte, a avut acces la arhive; cartea trebuie citită (mai ales de mine) ca un eseu despre agonia Imperiului Otoman şi trecerea la dictatura lui Ataturk.
Reţin în fugă, după frunzărirea cărţii, acest paradox:
Revoluţia trecerii la alfabetul latin iniţiată de Kemal Ataturk, a fost mult înlesnită şi de numărul uriaş de analfabeţi ai Turciei.
Dacă Turcia ar fi fost o ţară cu un nivel de şcolarizare cît de cît serios, cetăţenii ar fi întîmpinat dificultăţi uriaşe în renunţarea la obişnuinţa de a scrie cu caractere arabe (intrată în sînge) în favoarea altei obişnuinţe.
Masele analfabete n-aveau această problemă.
Astfel că ele, masele analfabete, au învăţat să scrie uşor cu caractere latine.
Norocul unui Conducător de a avea analfabeţi supuşi!
3. Publicarea postumă a Memoriilor lui C. Argetoianu (începînd cu 1995), a surprins ca un eveniment cultural de excepţie. Ţinute sub forma unui jurnal, scris în secret de şiretul politician, Memoriile sînt deopotrivă document de istorie şi document de Istorie literară.
Contemporanii lui C. Argetoianu se frecau de acest potlogar al politicii româneşti, se războiau sau se aliau cu el, îl lăudau sau îl înjurau, fără a bănui o clipă că, întors acasă, respectivul se răzbuna caricaturizîndu-i în jurnal. Jurnal, care avea să fie publicat abia după aproape 4 decenii de la moartea sa în închisorile comuniste.
Cineva l-a mirosit, totuşi, că s-ar ocupa cu scrisul la ceas de taină.
În tableta C. Argetoianu din Bilete de papagal, 2 februarie 1929, Tudor Arghezi nota:
„Cînd va fi foarte bătrîn şi spiritul de autocritică va începe să facă reminescenţei şi zborurilor defuncte concesiile necesare, ministrul se va răzbuna scriindu-şi memoriile – şi cine ştie – memoriile sale vor putea să provoace tîrziu, postum, satisfacţiile neîmplinite la timp.”
Totul e adevărat în acest text.
Cu o singură excepţie:
Timpul verbului a se răzbuna.
C. Argetoianu nu avea să se răzbune scriindu-şi la bătrîneţe memoriile.
El se răzbuna deja, chiar în 1929.
Ţinîndu-şi jurnalul secret!
O fi azi vreun politician care se răzbună pe colegii de partid sau pe colegii de guvern, scriind despre ei, noaptea, în Jurnal, fără ca respectivii să ştie?
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
Citește pe alephnews.ro: Adrian Sârbu: Problema României e că votantul s-a înstrăinat de putere. Democrația înseamnă că tu, eu și toți din țară avem puterea
Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!
Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.
Elon Musk nu are milă: A închis peste noapte întreaga divizie de Superchargere de la Tesla şi a dat afară pe toată lumea. Încă 500 de angajaţi se alătură celor 14.000 deja concediaţi
ANAF scoate tunurile grele: Încep controalele masive la persoanele fizice. Cine sunt cei vizaţi de aceste controale
Oficial Direcţia Informaţii Militare: este un grad de probabilitate scăzut pentru o confruntare Rusia – NATO
FOTO. Viciul lui sunt femeile! S-a logodit cu o actriță din filmele pentru adulți, iar la câteva zile s-a afișat cu un manechin spectaculos
PROSPORT.RO
Florin Piersic este în pericol și trebuie dus de urgență la Viena! Scandal uriaș generat de evenimentele din spital
CANCAN.RO
Ministrul Justiţiei: La sfârşitul lunii martie cred că SIIJ poate fi desfiinţată. "Această Secţie şi-a ratat rolul pe care l-ar fi putut avea"
ULTIMA ORǍ
vezi mai multe